România este o țară minunată pentru a fi vizitată, totodată fiind o țară care onorează Dreptul prin avocații săi dedicați și continuă să îl onoreze prin numeroșii avocați care practică în prezent în numele justiției.
În cadrul Baroului București se află aproximativ 9.000 de avocați activi. Inițial numit Baroul Ilfov, a trecut prin multe schimbări de-a lungul timpului, de la organizarea modernă dintre anii 1831-1865 până la integrarea Europeană din anul 1989.
Pe scările dreptății au pășit câțiva dintre cei mai memorabili avocați din România. Astfel spus, avem plăcerea de a vă prezenta o parte dintre cei mai buni juriști ai țării.
Cei mai mulți dintre aceștia au studiat dreptul la Universitatea din București sau la Universitatea din Paris, venind acasă și aducând cunoștințele lor în dreptul românesc, sau au studiat dreptul în cadrul ambelor universități, obținând astfel o înțelegere mai mare a domeniului.
Născută pe 27 Aprilie 1867, Sarmiza Bilcescu își începe călătoria spre a deveni un important model feminin din România.
În perioada tinereții a început să dezvolte un interes pentru studiul dreptului și a călătorit la Paris pentru a-și crea o mare oportunitate. Având o mare susținere din partea mamei ei, care a călătorit alături de ea la Paris, a aplicat la Universitatea din Paris, având deja anii de studiu completați în cadrul Universității din București în anul 1887.
Cererea de studiu a Sarmizei Bilcescu a creat un moment de confuzie pentru conducerea facultății, Edmond Louis Armand Colmet De Santerre și-a exprimat îngrijorarea privind felul în care va fi percepută de ceilalți studenți. Cu toate acestea, membrii conducerii îi acceptă cererea, Sarmiza devenind prima femeie student a Facultății de Drept din cadrul Universității din Paris.
Cu toate că a devenit studentă cu drepturi depline, tânăra a trăit încă o experiență neplăcută în momentul în care paznicul facultății i-a interzis intrarea în clădire. Fiind dezamăgită de acest fapt, a folosit motto-ul Liberté, égalité, fraternité în favoarea ei.
După terminarea primului an universitar a primit o mai bună percepție din partea colegilor săi, iar Edmond Louis Armand Colmet De Santerre a spus în mod public că Sarmiza este “neînduplecată dincolo de orice laudă și de o conduită exemplară”.
Sarmiza Bilcescu este una dintre primele femei din Europa care dețin doctorat în drept, teza ei numindu-se De la condition légale de la mère ce se traduce prin “Condiția juridică a mamei”.
În anul 1890 a primit dreptul de practică, iar cu ajutorul lui Constantin Dissescu, a fost admisă, cu onoruri depline, în Baroul Ilfov în anul 1891.
În ciuda faptului că era foarte apreciată în domeniu, s-a pensionat devreme deoarece potențialii clienți nu aveau încredere în abilitățile ei profesionale. Astfel a devenit activă în cercurile feministe, cerând o educație mai bună pentru femei, și a devenit un membru fondator al asociației Societatea Domnișoarelor Române.
După pensionare, se căsătorește cu inginerul Constantin Alimănișteanu, iar jurnalistul Mihail Fărcășanu a publicat biografia Sarmizei Bilcescu-Alimănișteanu, sub numele de Mihail Villara, după decesul acesteia din data de 26 August 1935.
Născut în Craiova pe data de 4 Martie 1882, a fost crescut de părinții săi, Ion Titulescu și Maria Urdăreanu, petrecându-și copilăria în altă parte a țării, pe moșia tatălui său.
Nicolae Titulescu termină Liceul Carol I cu note excelente, primind astfel o bursă de studiu la Universitatea din Paris. Decide să studieze dreptul, iar după cinci ani obține doctoratul cu teza Essai sur une théorie des droits éventuels, tradus prin Eseu privind o teorie a drepturilor posibile.
Întors în România, devine profesor universitar de drept la Universitatea din Iași, iar în anul 1907 se mută în București, unde își va rezerva un loc în cărțile de istorie.
Titulescu își concentrează puterea pe problemele fundamentale ale politicii externe ale României. Din anul 1921 lucrează ca delegat permanent al țării, iar planurile lui constau în manifestarea egalității dintre state, securitate colectivă și prevenția agresiunii. Toate acestea l-au făcut să fie apropiat de Ministrul Afacerilor Externe al URSS, Maxim Litvinov.
Noua sa prietenie, precum și noile sale idei de organizare au nemulțumit conducerea României. Titulescu a primit păreri negative, iar opinia colegilor a început să se schimbe.
Astfel, pe data de 29 August 1936, regele României, Carol al II-lea, sub presiunea guvernului și a aliaților orientați către relațiile cu Germania, l-a obligat pe Nicolae Titulescu să parăsească țara.
Se stabilește în Elveția, iar mai apoi în Franța, dar continuă să scrie și să își împărtășească ideile cu privire la menținerea păcii și anticipării războiului.
Nicolae Titulescu se stinge din viață pe data de 17 Martie 1941, la Cannes, rămânând în memoria istoriei României drept diplomat, avocat, politician român, Ministru de Finanțe și multe altele, toate acestea făcându-l să devină un adept al păcii. Amintirea sa este păstrată prin facultatea privată de drept a universității care îi poartă numele.
Analizând propria gândire diplomatică, Nicolae Titulescu afirmă “Întreaga politică externă pe care am urmat-o… a avut un singur scop: nu să pregătesc războiul, ci să pregătesc o rețea de alianțe pentru ca războiul să devină imposibil.”
Acești extraordinari avocați și mulți alții au creat o portiță de oportunități pentru noile generații de sute de avocați români pentru ca ei să creeze, dezvolte și să îmbunătățească dreptul. Astăzi, firmele de avocatură lucrează pe mai multe domenii ale dreptului, alături de juriști bine pregătiți veniți din partea tuturor Facultăților de Drept din România.
Otilia Pavel – Intern
R&R Partners Bucharest
