5 avocați remarcabili din istoria României – Partea II

România este o țară minunată pentru a fi vizitata, totodată fiind o țară care onorează Dreptul prin avocații săi dedicați și continuă să îl onoreze prin numeroșii avocați care practică în prezent în numele justiției.


În cadrul Baroului București se află aproximativ 9.000 de avocați activi. Inițial numit Baroul Ilfov, a trecut prin multe schimbări de-a lungul timpului, de la organizarea modernă dintre anii 1831-1865 până la integrarea Europeană din anul 1989.

Pe scările dreptății au pășit câțiva dintre cei mai memorabili avocați din România. Astfel spus, avem plăcerea de a vă prezenta o parte dintre cei mai buni juriști ai țării.

Cei mai mulți dintre aceștia au studiat dreptul la Universitatea din București sau la Universitatea din Paris, venind acasă și aducând cunoștințele lor în dreptul românesc, sau au studiat dreptul în cadrul ambelor universități, obținând astfel o înțelegere mai mare a domeniului.


ELLA NEGRUZZI

În regiunea Moldovei din România, pe data de 11 Septembrie 1876 se naște Ella Negruzzi. Alături de fratele său, este crescută de tatăl său, scriitorul Leon C. Negruzzi și unchiul Iacob Negruzzi. După moartea tatălui, Iacob Negruzzi își propune să le asigure celor doi copii o bună educație.

Ella Negruzzi a studiat dreptul și filosofia în cadrul Universității din Iași, iar în anul 1913 devine prima femeia ce încearcă să susțină examenul pentru Baroul din Iași. Cererea ei a fost refuzată, astfel că se mută în Galați pentru o a doua încercare care este, de asemenea, fără succes.

Din acest moment, pornește într-o misiune de a asigura femeilor dreptul la vot, dreptul la o educație superioară și de a le fi permis să se implice politic și civil în societate. În anul 1918, împreună cu Ella Meissner, înființează Asociația de Emancipare Civilă și Politică a Femeilor Române.

În anul 1919 încearcă pentru a treia oară să susțină examenul pentru intrarea în barou, de data această pentru Baroul Ilfov în București, fiind în cele din urmă admisă. Astfel, în anul 1920, devine una dintre primele femei avocat din România.

Practică meseria de jurist la Galați, iar mai târziu la București și își continuă misiunea de a garanta femeilor drepturi egale cu cele ale bărbaților. Rămâne un simbol feminist pentru lupta și interesul oferit acestei cauze.

Ella Negruzzi ajunge la finalul vieții pe data de 19 Decembrie 1948 în București, fiind amintită pentru ambiția sa de a-și atinge scopurile.


ISTRATE MICESCU

Istrate Micescu se naște pe data de 22 Mai 1881, în Ploiești. Termină Liceul “I.C.Brătianu” în 1899 și decide să studieze dreptul la Universitatea din Paris unde, în anul 1903 își obține licența, iar trei ani mai târziu doctoratul în drept.

Practică în România, în Baroul Argeș, iar mai apoi în Baroul Ilfov, unde urmează să devină mai mult decât avocat. Are două mandate de decan al baroului, primul între 1923 și 1928, iar al doilea până în anul 1936. În acest timp a fost și profesor universitar al Facultății de Drept din cadrul Universității București, unde predă drept civil și filosofia dreptului.

Din anul 1918 prof. Micescu începe și o carieră politică în România prin numirea lui ca membru al Partidului Național Liberal. Astfel, în anul 1931 este numit în funcția de vicepreședinte al Camerei Deputaților.

Pe data de 7 Februarie 1937 implementează în mod violent legislația antisemită pe care o pune în aplicare în Baroul București. Micescu este capabil să ia această decizie prin intermediul poziției sale de Ministru al Justiției, decizie care urma să le interzică avocaților evrei să practice.

În anul 1945, după instaurarea regimului comunist, este exclus din barou și mai târziu arestat pentru “acțiuni de rezistență împotriva regimului democratic popular”.

După ce primește sentința de 20 de ani în închisoare, spune către judecători “Mulțumesc generozității Curții Supreme pentru că îmi dorește o viață atât de lungă, din care eu voi face probabil doi sau trei, iar restul vor fi făcuți de voi!”

Istrate Micescu este trimis la închisoare pe data de 1 Iulie 1948, unde moare pe data de 22 Mai 1951.


YOLANDA EMINESCU

Născută pe data de 10 Mai 1921, Yolanda Eminescu pornește în călătoria de a fi jurist în momentul în care începe să studieze la Facultatea de Drept din București (1939 – 1943). Lucrează ca stagiar la Baroul Ilfov timp de doi ani, iar prin decretul regal de la 17 Februarie 1945, este numită judecător, împreună cu Sanda Rosetti și Steliana Popescu, ele devenind primele femei din România cu această funcție.

După anul 1949 demisionează și devine asistent de catedră a dreptului civil în cadrul Universității din București, poziție din care este înlăturată din cauza orientării politice a familiei sale.

Yolanda Eminescu este angajată, în anul 1954, drept cercetător pe Secția de Drept Civil a Institutului de Cercetare Legală al Academiei R.P.R. În anul 1972 este numită în funcția de Director Științific Adjunct în cadrul aceluiași institut.

Fiind specializată pe Dreptul Proprietății Intelectuale, contribuie la finalizarea proiectelor de lege din domeniu și lucrează pe legislația dreptului civil.

Yolanda Eminescu a câștigat multe premii de-a lungul vieții, dar post-mortem, câteva dintre acestea fiind Premiul Academiei Române “Matilda și Stelian Benea” (1942), Premiul Academiei Române “Simion Bărnuțiu” (1967), Premiul “Mihail Eliescu” (1991).

În semn de respect și apreciere pentru descoperirile sale științifice, Curtea de Apel din București a numit una din sălile de ședință după ea, iar Uniunea Avocaților și Forumul Judecătorilor din România oferă anual Premiul “Yolanda Eminescu”.

Yolanda Eminescu se stinge din viață pe data de 9 Martie 1998, lăsând în urmă aproximativ 19 cărți publicate, scrise în cei 76 ani de viață și de cercetare legală pentru pasionații domeniului.

Otilia Pavel

Legal Intern – R&R Partners Bucharest


Prima parte a articolului o puteți citi AICI.


Leave a comment