Gabriel Resources vs Romania | Despre cazul Rosia Montana

Totul a început în anul 1999, când autoritățile române au acordat o licență de explorare Cooperării de Aur Roșia Montană (denumită în continuare RMGC) pentru construirea și exploatarea minei din Roșia Montană. De-a lungul anilor, proiectul a întâmpinat critici masive din partea locuitorilor locali și a organizatiior de mediu, care au organizat proteste împotriva proiectului din cauza utilizării cianurii și a potențialelor mutări forțate ale locuitorilor. Apogeul scandalului a avut loc în anul 2013, cand zeci de mii de români au organizat proteste în toată țara pentru a se opune minei și așa-numitei legi Roșia Montană, care ar fi accelerat proiectul. Legea a fost în cele din urmă respinsă în Senat.

Situată în munții Apuseni din vestul central al României, mina Roșia Montană ar fi fost cea mai mare mină de aur în aer liber din Europa. În schimb, „Salvați Roșia Montană!” a devenit, probabil, cea mai mare mișcare populatistă în România de la Revoluția din 1989. În ultimii cinci ani, proprietarul majoritar al proiectului, compania canadian-britanică, Gabriel Resources (denumit în continuare „Gabriel”), a luptat cu România înainte de ICSID, cerând despăgubiri de 5,7 miliarde dolari americani pentru profiturile pierdute – aproape 3% din întreaga economie românească. Suma este, in acelasi timp, de opt ori mai mare decât cheltuielile pentru dezvoltarea proiectului.

Despre ce este cazul și ce anume pretinde Gabriel?

Cetățenii români au contestat în fața tribunalelor naționale permisele eliberate de autoritățile române pentru proiect. În fiecare caz, instanțele române au decis că permisele au fost eliberate cu încălcarea legilor de mediu sau au existat dovezi ale abuzurilor administrative. În cele din urmă, instanțele române au oprit proiectul. Până în prezent, compania minieră RMGC nu a obținut încă toate autorizațiile necesare, deoarece nu a respectat legislația internă și UE.

Din 2015, Gabriel se luptă cu România în fața Tribunalului de Arbitraj ICSID. Gabriel susține că eșecul autorităților române de a elibera permisele rămase constituie o încălcare a obligațiilor sale în temeiul tratatelor bilaterale de investiții cu Canada [Canada – România BIT (2009)] și Regatul Unit [România – Regatul Unit BIT (1995)]. Mai exact, Gabriel susține că inacțiunea României a supus investițiile sale la măsuri echivalente cu exproprierea si că România nu și-a îndeplinit obligațiile de a acorda un tratament corect și echitabil, respectiv protecție și securitate deplină proiectului. In acelasi timp, Gabriel susține că România nu i-a acordat lui Gabriel un tratament mai puțin favorabil decât cel pe care România îl acordă propriilor investitori.

În sprijinul acestor afirmații, Gabriel a subliniat cererea guvernului român de a transforma Roșia Montană într-un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO și faptul că s-a solicitat aprobarea parlamentară pentru dezvoltarea proiectului.

Dar oamenii?

Organizațiile românești au transmis tribunalului de arbitraj o cerere de interventie accesorie. În special, aceștia și-au exprimat îngrijorarea cu privire la dreptul lor la un nivel de viață adecvat, prevăzut in Articolul 11 ​​din Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale. Această dispoziție include, printre altele, dreptul de a trăi undeva în siguranță, pace și demnitate.

În timp ce trimiterea expunerii a fost acceptată, tribunalul de arbitraj a exclus mărturiile și argumentele legale conținute în acesta.

Pe de o parte, tribunalul a considerat că mărturiile nu pot face parte din probe, deoarece nu au fost testate în interogatoriului. În ceea ce privește argumentele legale, tribunalul a considerat că cererea nu a reușit să demonstreze expertiză în materie juridică sau expertiză care nu este deja disponibilă României.

Fotografia articolului este preluata de pe news.ro.

Andra Ioana Curuțiu

Legal Intern R&R Partners Bucharest


Fii la curent cu ultimele articole de pe blog!

Leave a comment