Crize ale construcției unionale

Uniunea Europeană (UE) este organizație internațională care cuprinde 27 de țări europene și care guvernează politicile economice, sociale și de securitate comune. Inițial limitată la vestul Europei, UE a început o expansiune puternică în Europa centrală și de est la începutul secolului al XXI-lea. Construcția unională a primit premiul Nobel pentru pace în 2012, în recunoașterea eforturilor organizației de a promova pacea și democrația în Europa.

Deși a fost creat ca un proiect de pace în perioada imediat următoare a celui de-al Doilea Război Mondial și a avut numeroase succese de-a lungul anilor, UE de astăzi este departe de a îndeplini obiectivele pe care fondatorii săi și-au propus în urmă cu zeci de ani. De-a lungul existenței sale, Uniunea Europeană a trecut de la criză la criză.

Despre prima criză majoră

Prima criză majoră cu care s-au confruntat Comunitățile Europene s-a declanșat în contextul schimbărilor politice intervenite în Franța în anul 1958. Discuțiile au avut ca punct de plecare finanțarea politicii agricole comune. Astfel, decizia „scaunului gol”, luat de generalul francez de Gaulle în 1965, a deschis calea pentru adoptarea definitivă a unei Reglementări privind politica agricolă comună.

În perioada actuală, crizele constructiei unionale nu au încetat să apară. În primul rând, acțiunile rusești în periferiile apropiate ale Europei confirmă faptul că confruntările geopolitice încă bântuie Europa. Anexarea Rusiei a Crimeei, tactica de război hibrid a armatei ruse în estul Ucrainei, amestecarea continuă a Rusiei în politica europeană și implicarea militară rusă în războiul civil sirian sugerează că principiile constitutive ale ordinii de securitate din epoca războiului rece în Europa sunt acum miza. În ciuda tuturor încercărilor europene, Rusia nu s-a transformat într-un actor internațional care ar trăi în pace cu UE postmodernă. Deși ambele părți sunt dependente una de cealaltă, relația este departe de a fi prietenoasă.

Crimeea, 2014

În urma crizei din Crimeea din 2014, în Uniunea Europeană au existat îngrijorări tot mai mari cu privire la fiabilitatea Rusiei ca partener energetic. Acesta a adus în prim-plan amintirile disputelor privind gazele ruso-ucrainene care au avut loc în anii 2000 și începutul anului 2010. Ca majoritatea statelor post-sovietice, Ucraina depinde de Rusia pentru majoritatea nevoilor sale de energie. Acest lucru oferă Rusiei un efect politic important la masa negocierilor.

Criza datoriilor suverane

În al doilea rând, criza datoriilor suverane care a zguduit zona euro începând cu 2009 a fost cea mai mare provocare cu care s-au confruntat membrii UE și, în special, structurile sale administrative. Declinul economic a început în Grecia și s-a extins spre Portugalia, Irlanda, Italia și Spania, amenințând supraviețuirea monedei unice și, unii credeau, însăși UE. Criza datoriilor a evidențiat deficiențe periculoase în cadrul măsurilor de reglementare care guvernau economia comună a zonei euro, în special lipsa unui mecanism de aplicare a normelor fiscale prezentate în Tratatul de la Maastricht.

Un alt lucru cu care se confruntă UE în ultimii ani este apariția partidelor populiste antiintegraționiste, anti-imigranți și anti-globaliste pe întregul continent european.Există o problemă de deficit de democrație în UE.

În al partulea rând, UE este in situația unei probleme legate de conducere. Încă nu se știe dacă Germania va accepta provocarea de a oferi conducere în uniune. De asemenea, nu știm dacă Franța, unul dintre cele două motoare ale procesului de integrare, și alți membri ar fi de acord cu un lider german.

Brexitul, retragerea britanică din UE

Nu în ultimul rând, criza cea mai recentă și de mare amploare cu care se confruntă organizația este generată de faptul că identitatea comunității de securitate postmodernă a UE a fost tăiată ireversibil de spectrul retragerii britanice din calitatea de membru: Brexit. Fiind cel de-al treilea stat cel mai populat al UE, cu peste 12% din populația Uniunii, Marea Britanie a fost un jucător influent în Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene. Absența acesteia încă afectează echilibrul ideologic în cadrul instituțiilor UE.

În concluzie, nu este nici prima dată și nici ultima când Uniunea Europeană trece prin perioade de criză, însă sunt de părere că se vor gasi soluții optime și urmările vor fi unele favorabile așa cum a fost și până acum. Așa cum spune si motto-ul UE, europenii sunt  „Uniţi în diversitate”, aceștia fiind uniți pentru a promova pacea şi prosperitatea, acceptând totodată să-şi deschidă spiritul către culturile, tradiţiile şi limbile atât de diverse ale continentului nostru.

Stancu Maria Ariana

Legal Intern R&R Partners Bucharest


Nu uitați să vă abonați la canalul nostru de YouTube, unde se postează lunar conținut nou și actualizat pe diverse teme de actualitate.


Fii la curent cu ultimele articole de pe blog!

Leave a comment