Scurt istoric despre Constituția României (II)

Dacă în articolul anterior discutam despre ce reprezintă Constituția și prin ce etape a trecut aceasta pentru a ne crea una, acum ne vom axa strict pe constituțiile pe care le-am avut de-a lungul timpului.

Prima Constituție proprie-zisă a României rămâne totuși Constituţia din 1866

a avut ca model Constituţia Belgiei din 1831, adaptată însă la realităţile româneşti.
este alcatuită din 133 de articole împărțite pe 8 titluri, iar al treilea titlu este divizat in 5 capitole.Titlul numărul 8 cuprinde o abrogare expresă indirectă a tuturor dispoziţiilor contrare cu prevederile, prezentei Constituţii.
transformă România în monarhie constituțională ereditară și prevedea principii democratice precum: separarea puterilor în stat, responsabilitate ministerială, drepturi și libertăți cetățenești, dar menținea totodată votul cenzitar (persoanele puteau vota pe baza unei sume de bani, astfel cei care votau erau adesea marii proprietari de pământuri, în majoritate conservatori)
a fost prima constituție elaborată fără concurs străin și fără aprobare externă, devenind un act de manifestare a independenței, încetându-și aplicabilitatea la intrarea în vigoare a Constituției din 1923.

Constituţia din 1923

după ce a fost adoptată de Parlament, constituția a fost sancționată și promulgată de regele Ferdinand 1 la data de 28 martie 1923 și publicată în Monitorul Oficial nr. 282 din 29 martie 1923, dată la care a intrat în vigoare.
avea 138 de articole(78 s-au păstrat din cea de la 1866), cuprinse în 8 titluri, şi conţinea prevederi ce se referă la elementele constitutive ale statului, organizarea şi funcţionarea puterilor statului, alcătuirea şi funcţionarea sistemului electoral, organizarea financiară, armată, administrativă.
preciza mai bine decât Constituţia din 1866, principiul suveranităţii naţionale (art. 1), declarând România „stat naţional, unitar şi indivizibil”, al cărei teritoriu este „inalienabil” şi care nu poate fi colonizat cu populaţii ori grupuri etnice străine. Forma de guvernământ, proclamată de noul aşezământ constituţional, era monarhie constituţională.
de asemenea, această constituție a fost una dintre cele mai democratice ale vremii, fiind introdus votul universal, interzicerea pedepsei cu moartea, interzicerea confiscării averilor și garantarea proprietății, învățamânt primar obligatoriu și gratuit, interzicerea cenzurii.
Puterile statului erau împărțite astfel: (se puteau exercita numai prin delegare)
Puterea legislativă: în colectiv de către Rege și Reprezentanța Națională(Senatul si Adunarea deputaților).Adunarea deputaților se compunea din deputați aleși de către cetățenii români majori, prin vot electoral universal, egal, direct, secret și obligatoriu. Senatul se compunea din senatori aleși și senatori de drept.
Puterea executivă: era încredințată Regelui.Guvernul exercita puterea executive în numele Regelui.
Puterea judecătorească: se exercita de organele ei. Hotărârile judecătorești se pronunțau în virtutea legii și se executau în numele Regelui.În ceea ce privește judecarea constituționalității legii, aceasta se putea face numai de către Curtea de Casație și era obligatorie numai pentru cazul judecat.

Constituția de la 1938

este cea mai criticată Constituție dintre cele publicate în nperioada regalității, lucru cauzat de caracterul ei nedemocratic.
această Constituție abrogă textul Constituției de la 1923 și stabilește o serie de reguli nedemocratice:
Regele îndeplinește atât puterea legislativă, cât și cea executivă.
Se înlocuiește votul universal cu cel
Sanțiunile disciplinare aplicate pentru judecători erau aplicate prin decret regal.
Constituția nu putea fi revizuita decât la inițiativa Regelui.
reprezintă un regres în ceea ce privește democratizarea vieții constituționale românești.Ea prevedea, de exemplu, întâi obligațiile cetățenilor și tocmai apoi drepturile lor.

Constituția Republicii Populare Române de la 13 aprilie 1948

este prima constituție a României din perioada comunistă. Deși nu a menționat explicit, ea a abrogat Constituția României din 1938.
era împărțită în 10 titluri ce se refereau la:Republica Populară Română, structura social-economică a statului, drepturile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor, Marea Adunare Națională ca organ suprem al puterii de stat, organele administrației de stat, organele locale ale puterii de stat, organele judecătorești, reguli privind stema, sigiliul, drapelul și capitala statului.
modificarea se putea face la propunerea guvernului sau a unei treimi din membrii Marii Adunări Naționale.
în ceea ce privește revocarea acesteia, era posibilă doar posibilitatea revocării reprezentanților poporului prin voința alegătorilor. Revocarea se făcea doar în condițiile stabilite de lege.
prevedea că pot fi făcute exproprieri pentru cauză de utilitate publică pe baza unei legi și cu o despăgubire făcută de justiție.

Constituția Republicii Populare Române de la 24 septembrie 1952

în condițiile amestecului U.R.S.S. în treburile interne ale statului roman, a fost adoptată o nouă constituție care nu aducea modificări fundamentale în organizarea politică, dar încălca foarte grav independența statului român.
în capitolul introductiv se specifică ajutorul acordat de U.R.S.S. pentru eliberarea teritoriului românesc de ocupația germană și faptul ca politica externă a Romaniei este una de prietenie cu U.R.S.S. Prevederile obișnuite despre independența și suveranitatea statului lipseau.
Constituția consfințea faptul că România nu avea politică externă proprie. Constituția din 1952 a fost schimbată in 1965, când Romania și-a recăpătat atributele statului independent.

Constituția Republicii Socialiste România din 21 august 1965

reflectă o distanțare față de puterea politică dominantă în regiune a Uniunii Sovietice.
prin această Constituție, România ratifică majoritatea acordurilor si pactelor internaționale referitoare la drepturile și libertățile omului(ex: Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și Pactul internațional cu privire la drepturile social, economice și culturale.
mai poartă denumirea și de “Constituția socialismului victorios”, statul trecând de la etapa de Republică populară la cea de Republică socialistă.
păstrează elementele caracteristice celorlalte constituții, cum ar fi: înlăturarea separației puterilor în stat, molnopolul partidului unic, garantarea diferită a proprietății publice și private, însă remarcăm niște modificări esențiale în ceea ce privește organizarea statală, astfel deținătorul suveran al puterii devine poporul.
în materie de relații externe se prevede că Republica Socialistă România întreține și dezvoltă relații de prietenie cu țările socialiste în spiritul internaționalismului socialist.

Constituția din 1991

în contextul revenirii României la pluripartidism, în 1989, Constituția comunista trebuia înlocuită pentru a menționa noua stare de fapt, dar și pentru a garanta respectarea drepturilor cetățenești și pentru a permite dezvoltarea regimului politic democratic.
sunt specificate drepturile si libertățile obișnuite într-o constituție democratică: libertatea persoanei, libertatea întrunirilor si asocierilor, libertatea presei, inviolabilitatea domiciliului, inviolabilitatea proprietății, dreptul de vot. Spre deosebire de constituția democratică din 1923, cea din 1991 specifică si protecția din partea statului roman de care se bucură cetățenii români aflați în strainătate, cetățenii străini si apatrizi (cei care nu au niciun fel de cetățenie) pe teritoriul României, respectarea tuturor tratatelor privind drepturile omului, semnate de România. Constituția din 1991 prevede și dreptul la viata, interzicerea torturii, a muncii forțate și a pedepsei cu moartea, protecția persoanelor cu handicap, protecția familiei, a copiilor și a tinerilor. Pentru a garanta apărarea drepturilor cetățenesti, este înființată instituția Avocatul Poporului, la care poate să facă apel orice cetățean care se consideră nedreptățit.
reinstituie principiul separației puterilor în stat și consacră acele caractere pe baza cărora se organizează statul: stat de drept, democratic și social.
a creat și instituția Curții Constituționale, căreia I se garantează pentru prima data in România controlul consituționalității legilor.
în ceea ce privește revizuirea Constituției din 2003, necesitatea acesteia a fost motivată de reformele de structură și de substanță care s-au produs în viața socială, politică și economică a țării, în mod special de perspectiva îndeplinirii celor două obiective majore ale politicii externe românești (Integrarea în Uniunea Europeană & aderarea la Alianța Nord-Atlantică)

Dacă doriți să adresați mai multe întrebări sau aveți nevoie de o consultație juridică, ne puteți contacta la office@rrpb.ro sau accesați site-ul nostru www.rrpb.ro pentru mai multe informații.

Nu uitați să vă abonați la canalul nostru de YouTube, unde se postează lunar conținut nou și actualizat pe diverse teme de actualitate.

Fii la curent cu ultimele articole de pe blog!

Post Views: 474

Tags: constitutia 1866, constitutia 1938, constitutia 1991, constitutia 2003, constitutia romaniei, istoric constitutia romaniei, istoric constitutie