În România, judecătoriile sunt cele mai numeroase instanțe judecătorești care alături de tribunale, curți de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție alcătuiesc puterea judecătorească.

În prezent, numărul judecătoriilor este de 176 iar acestea, alături de celelalte instanțe judecătorești, au rolul de a înfăptui justiția, așa  cum prevede alineatul întâi al articolului 126 din Capitolul VI al Titlului al treilea din Constituția României.

În materie contencioasă

În materie contencioasă, indiferent de competența materială a acestora, în funcție de ramura de drept căreia îi aparține cauza dedusă judecății, judecătoriile se află sub jurisdicția tribunalelor.

Cu toate că judecătoriile nu sunt niciodată instanțe superioare în sistemul de drept românesc, acestea nu sunt întotdeauna instanțe de drept comun. În funcție de materia care face obiectul cauzei, aceasta poate ajunge la judecătorie în calitate de instanță de drept comun sau instanță de excepție, în cazurile pe care legiuitorul român le-a considerat ca fiind de o importanță mai redusă.

În dreptul civil

În primul rând, în materie de drept civil, chiar dacă sunt numeroase, domeniile în care o judecătorie judecă în primă instanță sunt limitate și stabilite în codul de procedură civilă și în legi speciale. Asta înseamnă că în materie de drept civil, instanța de drept comun nu este judecătoria, ci tribunalul.

Principalele materii se găsesc în articolul 94 din codul de procedură civilă și includ: cererile date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie, în afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel, cererile referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, date de lege în competența instanțelor judecătorești, cererile având ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spații aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum și cele privind raporturile juridice stabilite de asociațiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, după caz, cererile de evacuare, cererile referitoare la zidurile și șanțurile comune, distanța construcțiilor și plantațiilor, dreptul de trecere, precum și la orice servituți sau alte limitări ale dreptului de proprietate prevăzute de lege, stabilite de părți ori instituite pe cale judecătorească, cererile privitoare la strămutarea de hotare și cererile în grănițuire, cererile posesorii, cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe, cererile de declarare judecatorească a morții unei persoane, cererile de împărțeală judiciară, indiferent de valoare, cererile în materie de moștenire, indiferent de valoare, cererile privind uzucapiunea, indiferent de valoare, cererile în materia fondului funciar, cu excepția celor date prin lege specială în competența altor instanțe, orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști.

În dreptul penal

În al doilea rând, în dreptul penal judecătoriile sunt instanțe de drept comun, astfel că judecă în primă instanță tot ceea ce nu este dat în competența unei instanțe de grad superior, adică acele fapte prevăzute de legea penală de o gravitate redusă.

Cu titlu de exemplu: amenințarea, hărțuirea, loviri sau alte violențe, vătămarea corporală din culpă (infracțiuni contra persoanei); furtul, distrugerea, abuzul de încredere, tulburarea de posesie (infracțiuni contra patrimoniului); conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție (infracțiuni contra siguranței publice); forme de ultraj, refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice (infracțiuni contra autorității); tulburarea ordinii și liniștii publice, portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase (infracțiuni privind ordinea și liniștea publică); înșelăciunea, falsul în înscrisuri sub semnătură privată (infracțiuni economice sau de corupție minore).

În dreptul administrativ

În al treilea rând, în materie de contencios administrativ și fiscal, la fel ca în cazul altor ramuri de drept  precum cauzele cu minori, cele comerciale sau cele care privesc dreptul maritim, competența de a judeca în primă instanță aparține tribunalelor sau curților de apel datorită secțiilor special înființate să judece în aceste domenii.

Cu toate acestea, judecătoria reprezintă excepția și judecă în această materie: contravenții, plângeri împotriva măsurilor administrative legate de executarea silită, anularea unor acte administrative în cazuri limitate și alte plângeri conexe.

Întrebarea preliminară

În plus, judecătoriile, ca orice altă instanță națională, pot sesiza Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu o întrebare preliminară, dacă sunt implicate în soluționarea unor cauze și consideră că interpretarea dreptului UE este esențială pentru rezolvarea litigiilor.

În procedura grațioasă

În materie grațioasă, judecătoria se ocupă de cereri și proceduri care implică aspecte legale ce necesită intervenția instanței fără a soluționa un conflict între părți.

De exemplu: emiterea de autorizații, cum ar fi cele necesare pentru înstrăinarea bunurilor minorilor sau persoanelor lipsite de capacitate de exercițiu, autorizarea părinților sau tutorilor de a realiza anumite acte juridice în numele minorilor (autorizări judiciare); rectificarea actelor de stare civilă (cum ar fi certificatul de naștere, căsătorie sau deces) declararea dispariției unei persoane sau constatarea decesului (modificări ale stării civile); numirea unui tutore sau curator pentru persoane lipsite de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, înlocuirea sau revocarea unui tutore/curator (instituirea sau modificare unor măsuri de ocrotire); împărțirea judiciară a bunurilor comune atunci când părțile sunt de acord asupra condițiilor partajului, autorizarea pentru executarea anumitor acte juridice ce necesită aprobarea instanței (proceduri privind bunurile); validarea consimțământului pentru căsătorie în cazul minorilor cu vârsta de peste 16 ani (aspecte legate de familie).

În materia necontencioasă, rolul judecătorului este mai degrabă unul administrativ și preventiv, având scopul de a proteja interesele celor implicați sau de a asigura conformitatea unor acte juridice cu legea.

În concluzie, rolul judecătoriilor în sistemul judiciar românesc este unul foarte important, având pe de o parte misiunea de a judeca litigiile mai puțin importante dar mai numeroase datorită numărului lor însemnat dar și pentru a ușura munca instanțelor superioare iar pe de altă parte, diferite sarcini în materie necontencioasă.

Mihai Sebastian Calin

Legal Intern R&R Partners