Pentru a înțelege mai bine conceptul, vom începe prin a defini persoana juridică. Această reprezintă o formă de organizare creată de om care poate există doar dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de lege și anume:

• organizare
• scop
• patrimoniu

În reglementarea răspunderii penale a persoanei juridice au fost păstrate principiile pe care se fundamentează această răspundere în concepția Codului penal în vigoare, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 278/2006.

 În ceea ce privește sediul materiei, acesta se regăsește în Codul Penal, mai exact în articolele 135-151.    

Astfel, s-a menținut opțiunea pentru modelul de răspundere directă a persoanei juridice, consacrat de dreptul belgian și olandez. În consecință, răspunderea penală a persoanei juridice poate fi antrenată de orice persoană fizică ce acționează în condițiile prevăzute de lege (art. 136) și nu doar de acțiunile organelor sau reprezentanților acesteia.                                                                                   

Potrivit Codului Penal în vigoare, nu orice persoană juridică poate răspunde penal.  Articolul 135 CP prevede că toate persoanele juridice răspund penal, cu excepția statului și a autorităților publice, dar și a Curții Constituționale și a Curții de Conturi. Tragerea la răspundere a persoanei juridice  se face atunci când se savârsesc infracțiuni în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice. Imunitatea instituțiilor publice se limitează la natură infracțiunii săvârșite. Pentru a se stabili dacă se antrenează răspunderea penală a instituției publice, trebuie analizată fapta care a dus la comiterea unei infracțiuni. Astfel, dacă acțiunea este susceptibilă de a fi exercitată de o persoană fizică sau de o persoană juridică de drept privat, respectiva instituție va răspunde penal.

Principii directoare în materie penală ce se aplică și persoanelor juridice

1. Principiul unicității răspunderii penale potrivit căruia orice persoană nu poate fi judecată de mai multe ori pentru aceeași fapta. În acest context, se crează o confuzie între individ și persoană juridică. Atunci când persoana juridică săvârșește o infracțiune, ne situăm în cadrul a două răspunderi: cea a persoanei juridice și cea a persoanei fizice care a acționat în numele persoanei juridice. Nu se poate pune problema de o dublă sancționare a persoanei fizice, deoarece ne aflăm în cadrul unei poziții psihice proprii, astfel că ele nu se află într-un raport de interdependență deci principiul enunțat nu este încălcat.
2. Principiul legalității: Persoana juridică poate răspunde penal doar dacă legea prevede explicit acest lucru. În România, răspunderea penală a persoanelor juridice este reglementată de Codul penal, iar acest principiu subliniază că nu există infracțiune și pedeapsă fără o bază legală prealabilă.
3. Principiul personalității: Răspunderea penală a persoanei juridice este distinctă de răspunderea penală a persoanelor fizice care acționează în numele ei. Deși acțiunile unei persoane fizice pot determina răspunderea persoanei juridice, această din urmă este tratată că o entitate de sine stătătoare în fața legii.
4. Principiul culpabilității: Pentru ca o persoană juridică să fie trasă la răspundere penală, trebuie dovedită existența unei forme de vinovăție. Această se poate manifesta, de regulă, prin neglijență gravă sau intenție în modul de funcționare a persoanei juridice, precum și în deciziile luate de conducerea să.

În faza judecății infracțiunii săvârșite de persoană juridică, pedeapsa pe care o poate aplică judecătorul este amendă care se stabilește potrivit sistemului zilelor-amendă, existând o limită specială și o limită generală.

De asemenea, pe lângă pedeapsa principala a amenzii, se pot dispune și pedepse complementare: dizolvarea persoanei juridice, suspendarea activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 3 ani, închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 3 ani, interzicerea de a participa direct sau indirect la procedurile de achiziţii publice pe o durată de la unu la 3 ani, plasarea sub supraveghere judiciară,  afişarea sau publicarea hotărârii de condamnare.

Ioana Prisecaru

Legal Intern R&R Partners