Există limite la dezmoștenire?
Testatorul poate dezmoșteni orice moștenitor legal, în tot sau în parte, însă există o excepție de la această regulă, referitoare la moștenitorii rezervatari. Astfel, există noțiunea de rezervă succesorală, care arată faptul că există o parte din bunurile moștenirii la care moștenitorii rezervatari au dreptul, prin lege, chiar dacă defunctul i-ar dezmoșteni, deci împotriva voinței acestuia.
Dar cine sunt moștenitorii rezervatari? Aceștia sunt soțul supraviețuitor, descendenții și ascendenții privilegiați ai defunctului.
Astfel, observăm că această categorie de moștenitori are un privilegiu față de ceilalți, anume nu pot fi dezmoșteniți total, chiar dacă voința testatorului ar exprima contrariul. Este o excepție de la regula conform căreia testatorul dispune conform voinței sale de patrimoniul său, pentru când nu va mai fi în viață.
Ce facem cu moștenitorii rezervatari?
Mai apare o întrebare, anume până unde se întinde această rezervă succesorală? Ei bine, rezerva succesorală a fiecărui moștenitor rezervatar, adică ceea ce i se cuvine în virtutea legii, reprezintă jumătate din cota succesorală, care, în absența liberalităților (testamentului) și dezmoștenirii, i s-ar fi cuvenit ca moștenitor legal.
Pentru a exemplifica, ne gândim că soțului supraviețuitor îi revenea ½ din moștenire, dacă aceasta s-ar fi deschis legal, însă printr-o dispoziție testamentară, acesta este dezmoștenit de testator. Prin rezerva succesorală, în ciuda dezmoștenirii, soțului supraviețuitor i se va cuveni ¼ din moștenire, adică jumătate din cât i s-ar fi cuvenit lui în mod normal, din moștenirea legală, dacă nu ar fi fost dezmoștenit prin testament. Cu toate acestea, trebuie să știm că există cotitatea disponibilă, adică partea de moștenire care nu este rezervată prin lege și de care defunctul poate dispune nemijlocit prin liberalități, în discuția noastră testamentul.
Această parte poate fi distribuită de testator așa cum dorește, de exemplu poate să dezmoștenească un descendent, care va primi cel mai puțin (ceea ce i se cuvine din cota succesorală), iar de aceasta să beneficieze soțul supraviețuitor. Însă, liberalitățile neraportabile făcute soțului supraviețuitor, care vine la moștenire în concurs cu alți descedenți decât cei comuni lor, nu pot depăși un sfert din moștenire și nici partea descendentului care a primit cel mai puțin- cel dezmoștenit (art. 1090 Cod civil).
În același timp, defunctul îl poate dezmoșteni pe soțul supraviețuitor, iar moștenitorii din clasa cu care acesta vine în concurs (de obicei, descendenții) vor lua partea rămasă din moștenire după ce soțul supraviețuitor va lua acea parte care i se cuvine în virtutea legii, anume rezerva succesorală (jumătate din cât i s-ar fi cuvenit din moștenirea legală).
Mai există și situația în care pe lângă soțul supraviețuitor dezmoștenit, defunctul dezmoștenește și un alt moștenitor legal, astfel că moștenitorului care beneficiază, în final, de moștenire, i se va cuveni ceea ce rămâne în urma atriburii cotei soțului supraviețuitor și a cotei celui dezmoștenit (dacă face parte din moștenitorii rezervatari, menționați în art. 1087 Cod civil).
Dacă un moștenitor, în urma dezmoștenirii, primește o cotă inferioară celei care i s-ar fi cuvenit din moștenirea legală, moștenitorul cu care vine în concurs va lua acea parte care ar fi revenit celui dezmoștenit în mod normal. În ultimul caz, unul sau mai mulți moștenitori legali pot fi înlăturați total de la moștenire, iar partea care li s-ar fi cuvenit lor va fi atribuită fie moștenitorilor cu care ar fi venit în concurs sau celor subsecvenți, dacă primii menționați lipsesc.
Concluzii
Așadar, dezmoștenirea este posibilă doar prin intermediul întocmirii testamentului în mod valabil încă din viața defunctului, altfel se vor aplica regulile de la moștenirea legală.
Cu toate acestea, am observat prin situațiile date că totuși legea limitează libertatea de testare a defunctului, atribuind privilegii pentru moștenitorii rezervatari și cote maxime ce pot fi atribuite diferiților moștenitori, în detrimentul altora.
Aceste limitări intervin pentru păstrarea echilibrului în materia testamentară și pentru reducțiunea liberalităților excesive, în această situație, testamentul, prin care defunctul ar putea atribui în mod disproporționat cote din moștenire.
Drăgan Diana-Hannelore
Legal Intern R&R Partners Bucharest
Dacă doriți să adresați mai multe întrebări sau aveți nevoie de o consultație juridică, ne puteți contacta la office@rrpb.ro sau accesați site-ul nostru www.rrpb.ro pentru mai multe informații.
Nu uitați să vă abonați la canalul nostru de YouTube, unde se postează lunar conținut nou și actualizat pe diverse teme de actualitate.
Fii la curent cu ultimele articole de pe blog!