Ai auzit despre școala de drept românească, vrei să descoperi mai multe despre aceasta? Află mai multe de la avocații nostri, mai jos!
Școala de drept din România, în afara unei organizări universitare, totuși ca formă superioară de învățământ, a luat ființă într-o epocă prielnică afirmării poporului românesc, în contextul propagării ideilor iluministe pe teritoriul autohton, moment în care construirea sistemului de învățământ național s-a susprapus dezideratului enunțat în 1821, preluat de revoluționarii pașoptiști și, în cele din urmă, cucerit de Domnul Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza.
Care este cea mai veche școală de drept din teritoriul românesc?
În demersul creării unei școli de drept în România s-a remarcat forma sa incipientă din estul țării în Iași; astfel, după înființarea, în 1835, a Academiei Mihăilene din Iași se organizează și două facultăți, de Drept și Filosofie. În paralel, la București, în 1832, reforma lui Petrache Poenaru determina crearea de cursuri superioare juridice și științifice în cadrul Colegiului Național „Sfântul Sava”. Aici, Facultatea de Drept urma să se înființeze mai târziu, în 1850, în 1859, prin decret princiar, devenind instituție independentă de Colegiul în care luase ființă sub forma unor cursuri.
Acestea sunt însă doar începuturile studiului juridic în zona răsăriteană a țării, pentru că, în vest, științele juridice erau aprofundate sub forma cursurilor încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, limbile de predare fiind latina, germana şi maghiara, datorită faptului că zona apuseană a fost expusă în mod direct și cu întâietate perspectivei iluministe de abordare a evoluției statale, așa încât împărăteasa Maria Tereza înființa Facultatea de Drept în cadrul Academiei Regale Catolice de Drept din Oradea. Aceasta este considerată cea mai veche Facultate de Drept de pe teritoriul românesc, fiind, pentru mult timp, singura instituție de învățământ superioară în care se putea aprofunda dreptul din zona răsăriteană a Europei.
Totuși, spre deosebire de Facultățile de Drept din zona estică, creația habsburgică își încetează abrupt activitatea, dreptul fiind studiat în Vest în cadrul Liceului Regal Romano-Catolic, la Colegiul Reformat şi la Colegiul Unitarian din Cluj, până în 1848, ulteiror, în 1863 luând ființă Academia de Drept cu predare în limba maghiară.
Despre universitățile Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești
Ajunși în preajma anului 1860, după unirea Principatelor, noul domnitor, Alexandru Ioan Cuza, încununează efortul bonjuriștilor prin crearea unei Universități care este prin sine un act de cultură și siguranță a dezvoltării societății în ansamblul său, anume Universitatea din Iași sau Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” care a cuprins la început doar trei facultăţi, printre care și Facultatea de Drept deja înființată în 1830.
Patru ani mai târziu, odată cu legea educației, se creează în București o Universitate care oglindea creația ieșeană și care îngloba facultățile existente deja, Facultatea de Drept, Facultatea de Științe și Facultatea de Litere și Filozofie.
Când se înființează cele două facultăți de drept din Cluj?
În altă ordine de idei, în cealaltă jumătate a teritoriului românesc, în 1872, se înfiinţează Universitatea Franz Iosif care includea Academia de Drept.
După înfăptuirea României Mari, în 1918, la Cluj se înființează Universitatea „Ferdinand” care înlocuia Universitatea Franz Iosif, incluzând și de data aceasta o facultate de drept cu predare în limba română. În acea perioadă peste patruzeci la sută dintre studenții României Mari erau studenți la Drept. În 1934 Academia de Drept din Oradea va fi integrată în structura Facultăţii de Drept a Universităţii „Ferdinand” din Cluj care, în 1940, din cauza presiunii războiului, se mută în Sibiu, Universitatea „Franz Iosif” revenind la Cluj.
După încheierea războiului, din 1945, în Cluj își continuă activitatea atât Universitatea Franz Iosif, cât și „Ferdinand”, ceea ce presupunea existența a două Facultăți de Drept, una cu predare în limba română, cealaltă în maghiară.
Cum era organizată școala de drept din România sub influență comunistă?
Trebuie amintit faptul că, în toate centrele în care se studia dreptul acesta dura patru ani, programa universitară din București indicând existența a nouă catedre, anume drept roman, drept civil roman, procedura dreptului civil, drept penal și procedura dreptului penal, drept constituțional, drept administrativ și economie politică. Totuși, odată cu instaurarea comunismului, durata studiilor juridice este redusă la 3 ani, pentru o perioadă de doi ani cele două instituții fiind reunite într-un Institut de Ştiinţe Juridico-Economice. În 1959, Comitetul Central al PCR dispune unificarea Universităţii „Babeş” – cu predare în limba română – şi a Universităţii „Bolyai” – cu predare în limba maghiară –, iar în cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” va funcţiona o singură Facultate de Drept, cu predare în limba română.
Dominanta tehnică a învățământului socialist face ca și în București să funcționeze pentru aproximativ treizeci de ani o secție de drept și una de drept economico-administrativ. Cu toate acestea, încă din 1962 se organizează cursuri de perfecționare a juriștilor din aparatul de stat, economie și administrație.
În concluzie
După anul 1989 se remarcă o liberalizare a gândirii juridice românești și, mai mult, o multiplicare în spirit democratic a centrelor în care se putea studia Dreptul, inclusiv sub forma unor instituții de învățământ superior private.
Deși neschimbate substanțial, Facultățile de Drept găzduiesc din ce în ce mai mulți studenți, înclinația spre studiul științelor juridice rezonând gândirii umaniste a epocii. Conținutul curricular s-a modificat, extinzându-se și diversificându-se în funcție de afirmarea unor noi ramuri de drept, iar tendințele socialiste anterioare de comprimare a studiului dreptului cu alte științe au fost înlocuite de cercetarea multidisciplinară a fenomenului juridic, știința dreptului primând în abordare, observată fiind în relație cu alte domenii ale cotidianului.
