Sentimentul reușitei e indescriptibil și ajungi să îl simți când vezi că munca ta se reflectă în rezultatul de la admiterea la Facultatea de Drept. Vara dintre cele două etape ale vieții trece mai repede decât ne-am dori, dar, în același timp, așteptăm cu nerăbdare ce are facultatea de oferit. De multe ori aflăm orarul înainte de întâlnirea cu viitorii colegi și ne întrebăm „ Oare ce vom învăța?”; „Ce se află în spatele fiecărui obiect de studiu?”.

Deseori, chiar fără să vrem, auzim impresii despre materiile pe care le vom aprofunda mai târziu. Unele informații ne fac să tresărim, iar altele ne trezesc interesul și curiozitatea. O particularitate este, totuși, dreptul roman. Fiecare student ajunge să aibă o experiență diferită, mai mult sau mai puțin plăcută, în legătură cu acesta. Însă, cert este că toți suntem nevoiți să încercăm să îi găsim utilitatea și să îl înțelegem.

Privind în urmă, mi-aș fi dorit să fi cunoscut din prima zi ceea ce știu astăzi despre originile dreptului privat modern și să fi privit mai presus de adagiile greoaie în latină, procesele ritualice și perspectiva arhaică asupra familiei, a statutului social și a modalității de guvernare a statului.

Dreptul roman are mult mai multe de oferit. Este o lecție despre esența dreptului și a justiției și un prim pas în formarea noastră ca juriști. În cele ce urmează vom porni într-o călătorie scurtă două milenii în trecut.

De ce învățăm drept roman în România?

Am „aderat” la sistemul de drept romano-germanic atunci când a apărut oficial Codul Civil A.I. Cuza în 1865, puternic influențat de Codul Civil al lui Napoleon. Atât Codul Civil francez, cât și cel german au preluat nealterate concepte juridice și principii din dreptul roman, urmând ca majoritatea statelor europene să le folosească drept model pentru a clădi propriul sistem juridic.

Cu toate acestea, dreptul roman deja influența viața în spațiul carpato-danubiano-pontic încă de la cucerirea geto-dacilor, influență ce a continuat să-și facă simțită prezența chiar și după retragerea aureliană în anul 275 d. Hr. Astfel, dreptul românesc cutumiar, deja format în secolul al VIII-lea, a fost clădit pe un fond juridic de drept roman.

Dreptul feudal românesc a fost inspirat în mod indirect de dreptul roman, pe filieră bizantină, după moartea împăratului Iustinian, dreptul autohton nediminuându-și în nici un fel importanța.

Acestea fiind spuse, cultura romană a rămas prezentă zi de zi nu numai din punct de vedere lingvistic, ci și juridic.

Dreptul roman ne învață să respectăm ordinea

Romanii erau un popor conservator, iar orice procedeu avea o natură ritualică mai ales în epoca veche. Procedura civilă în timpul regalității și republicii era de un formalism exagerat . Litiganții foloseau termeni solemni într-o ordine prestabilită, în caz contrar cauza nemaifiind judecată.

Mai târziu, pentru fiecare drept subiectiv exista câte o formulă folosită pentru a soluționa cauza. Formulele erau numeric limitate, însă magistrații aveau posibilitatea de a crea noi programe de judecată dacă aceștia considerau că  pretențiile exprimate erau echitabile.

Astfel, romanii erau dispuși să evolueze și să schimbe regulile numai în cazul în care credeau că era just să o facă  sau atunci când economia și teritoriul se extindeau.

Primul contract roman putea fi încheiat numai după o promisiune exprimată în termeni solemni și urmată de un ritual religios. Aceștia dețineau, de asemenea, o listă a delictelor, iar legile scrise (cea mai importantă fiind Legea celor XII table) conțineau reguli clare și concise.

Deși era un sistem rigid care favoriza oamenii avuți și influenți, dreptul antic ne-a insuflat unele valori pe care le respectăm și astăzi. Ne ajută să înțelegem că procedura este esențială în actul de justiție.

Dreptul roman ne dezvoltă limbajul juridic

Dreptul roman ne arată evoluția instituțiilor și modul în care erau utilizați termenii de specialitate. Un exemplu ar fi prescripția achizitivă. Dacă în ziua de astăzi uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietății și dezmembrămintelor acesteia în general, în epoca clasică era un mod de dobândire a proprietății quiritare în particular. Datorită întinderii impresionante a imperiului, romanii au fost nevoiți să își organizeze altfel teritoriul. Astfel, proprietatea era de mai multe feluri. Exista proprietate quiritară, pretoriană, provincială și peregrină. Prima categorie desemna acele teritorii care se încadrau în solul italic și care erau accesibile doar cetățenilor romani, iar a treia categorie reprezenta teritoriul cucerit de la dușmani și dat în folosință cetățenilor și autohtonilor deopotrivă. Solul italic era considerat cel mai valoros și era exclus de la plata impozitelor, proprietatea quiritară bucurându-se de un regim specific.

Celelalte tipuri de proprietăți puteau fi dobândite prin alte procedee, specifice bunurilor mai puțin valoroase. În timpul împăratului Justinian, uzucapiunea s-a generalizat întrucât teritoriul Italiei de astăzi a devenit o simplă colonie a imperiului, pierzându-și statutul special anterior. Instituția prescripției achizitive, așa cum o cunoaștem noi astăzi, își găsește originile în dreptul roman.

Romanii au modelat ideea de Senat și de cetățenie

Organizarea statală a Romei a fost complexă și chiar eficientă pentru mult timp. Romanii au îmbunătățit și au adus la lumină noi perspective asupra guvernării și cetățeniei.

Oamenii liberi puteau fi cetățeni ingenuni sau dezrobiți și necetățeni (latini sau peregrini). În exercitarea drepturilor civile și politice nu se făceau diferențe între cetățenii născuți din părinți liberi și cei eliberați de stăpâni care preluau condiția juridică a acestuia.

Identificarea cetățeniei în ziua de astăzi se întemeiază pe documente emise de oficii în numele statului (certificat de naștere, de căsătorie, carte de identitate, pașaport, etc.). Cu toate acestea, elementele de identificare a cetățeniei romane erau numele și vestimentația. Romanii purtau nume complexe care să ateste apartenența la o anumită familie, gintă și un anumit cartier și care să stabilească filiația față de tată. Veșmântul era specific: o togă din lână albă (pentru cetățeni obișnuiți) sau purpurie (pentru magistrați).

Conceptul de cetățenie se concentra mai mult pe originea socială a individului decât pe responsabilitatea de care dădea dovadă. Pe temeiul extinderii teritoriale și economice și al dificultăților întâlnite în procedura civilă, romanii au fost nevoiți să îmbrățișeze ideea dobândirii cetățeniei prin lege.

Senatul roman apare ca Sfat la bătrânilor în epoca prestatală. Devine organism politic cu rol consultativ în perioada regalității statale și principalul instrument de realizare a intereselor sociale și economice în republică. În acea epocă senatorii alegeau 2 consuli care să  conducă  Roma, magistrații preluând marea majoritate a atribuțiilor regilor. Privind în oglindă, parlamentarii aleg președinții în republicile parlamentare de astăzi. Abia în perioada imperiului Senatul capătă competențe legislative, însă tot atunci își diminuează importanța, îndeplinind atribuțiile doar formal. Odată cu Senatul decad și celelalte instituții ale statului, iar imperiul ajunge să se destrame ca oricare altul, din interior. În ziua de astăzi, multe state ale lumii au drept cameră superioară a Parlamentului Senatul, influența organizării statale romane asupra celei din prezent spunându-și cuvântul.

Esența dreptului este imuabilă

Conținutul se schimbă de la o perioadă istorică la alta, de la an la an, de la zi la zi. Chintesența rămâne veșnică atâta timp cât omul își păstrează rațiunea și dorința de a găsi fericirea. Justiția, sub oricare formă s-ar afla, semnifică a da fiecăruia ce este al său, iar romanii, în toate stadiile de evoluție, nu au încetat să creadă în acest ideal. Mereu și-au dorit mai mult și mai bine. Mai presus de toate, au subliniat ideea că  nu poate exista drept fără societate și nici societate fără drept.

Prin consecință, istoria Romei ne indică legătura strânsă între ce a fost, ce este și ce va fi și modul în care civilizația romană s-a raportat la toate aspectele existenței prin drept, arta binelui și a echității.

Maia-Alexandra Dragomir

Legal Intern R&R Partners Bucharest


Fii la curent cu ultimele articole de pe blog!