Știai că una dintre cele mai importante materii din facultatea de drept este procedura penală? Află tot ce trebuie să știi despre aceasta, mai jos!

Ce este procedura penală?

Procedura penală sau dreptul procesual penal este o ramură de drept autonomă și cuprinde ansamblul normelor juridice care reglementează desfășurarea procesului penal.

Deși este o ramură de drept autonomă, dreptul procesual penal/procedura penală are strânse legături cu dreptul penal, dreptul civil, dreptul procesual civil/procedura civilă, dreptul constituțional etc.

Dintre toate legăturile pe care le are cu celelalte ramuri de drept, cele mai strânse și importante legături sunt cu dreptul penal. Pe de o parte, dreptul penal reglementează ce fapte constituie infracțiuni dacă sunt întrunite toate condițiile cerute de lege, cum are loc răspunderea penală, care sunt sancțiunile aplicabile pentru nerespectarea legii, ce presupune reabilitarea de drept și reabilitarea judecătorească etc. Pe de altă parte, dreptul procesual penal reglementează modalitățile prin care statul, prin autoritățile sale, îi va trage la răspundere pe cei vinovați și îi va proteja pe cei nevinovați, activitatea desfășurată de organele, competențele acestora etc.

 Fazele procesului penal

Referitor la fazele procesului penal, doctrina nu este unitară, deoarece unii specialiști sunt de părere că acesta presupune 4 faze distincte, pe când alți specialiști sunt de părere că acesta presupune 3 faze distincte. Astfel, fazele procesului penal sunt următoarele:

• Urmărirea penală: în cadrul ei se strâng probele necesare pentru identificarea faptei care constituie infracțiune și a infractorului. Se realizează de organele de cercetare penală sub îndrumarea procurorului. Întotdeauna, urmărirea penală începe asupra faptei, iar dacă în urma colectării și administrării probelor reiese o suspiciune rezonabilă asupra unei persoane, urmărirea penală va continua asupra persoanei respective, devenid astfel suspect.

Dacă reiese din probele strânse și administrate că suspectul a săvârși infracțiunea respectivă, atunci procurorul va pune în mișcare acțiunea penală, dobândind astfel calitatea de inculpat. În cazul acestuia, există probe serioase privind comiterea infracțiunii și se poate dispune asupra sa arestul preventiv.

Dacă reiese contrariul, în funcție de punerea în mișcare a acțiunii penale, organele de cercetare penală înaintează dosarul către procuror cu propunerea de clasare, renunțare la urmărirea penală sau la trimiterea în judecată. Procurorul poate dispune prin ordonanță: restituirea dosarului în vederea completării urmăririi penale, clasarea, renunțarea la urmărirea penală sau trimiterea în judecată.

• Camera preliminară: deși controversată ca fază distinctă în procesul penal, aceasta joacă un rol important, deoarece este o punte de legătură între urmărirea penală și judecată, iar în cadrul ei, judecătorul de cameră preliminară verifică dacă instanța din care face parte este competentă să soluționeze cauza, dacă instanța a fost sesizată legal, verifică probele (și uneori chiar exclude unele sau toate probele dacă au fost obținute nelegal), verifică legalitatea altor acte din faza urmăririi penale. Judecătorul de cameră preliminară poate să pronunțe restituirea cauzei la parchet sau începerea judecății.

• Judecata: este faza procesului penal în care persoana este judecată și apoi condamnată sau achitată prin pronunțarea unei hotărâri în primă instanță (nedefinitivă), ceea ce înseamnă că încă se aplică prezumția de nevinovăție. O hotărâre devine definitivă dacă este pronunțată în apel sau când hotărârea în primă instanță nu este atacată în apel în termenul prevăzut de lege.

Trebuie precizat că judecata se împarte în 4 etape distincte:

• Cercetarea judecătorească (în cadrul ei se pot administra probe și se pot propune probe noi)
• Dezbaterile (în cadrul ei se pun concluzii pe fond în formă orală sau în formă scrisă, președintele completului de judecată dă din nou cuvântul inculpatului)
• Deliberările (membrii completului discută în legătură cu aspectele de drept penal precum existența faptei, vinovăția inculpatului, încadrarea juridică, stabilirea pedepsei etc. și cu privire la partea civilă; hotărârile se iau fie cu unanimitate, fie cu majoritate, iar opinia minoritară trbuie motivată.)
• Hotărârea (instanța poate pronunța o hotărâre de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei, de achitare sau de încetare a procesului penal.)

• Punerea în executare a hotărârii judecătorești: în cazul în care hotărârea judecătorească de condamnare a rămas definitivă, aceasta se pun în executare de către prima instanță de judecată.

Participanții în procesul penal 

• Organele judiciare:

• Organele de cercetare penală:

Acestea fac parte, alături de procuror, din grupul organelor de urmărire penală, iar în cadrul organelor de cercetare penală se regăsesc organele de cercetare penală ale poliției judiciare și organele de cercetare penală speciale. Rolul lor se rezumă la desfășurarea urmăririi penale prin strângerea și administrarea probelor, efectuează percheziția, desfășoară cercetarea la fața locului etc. Organele de cercetare penală își desfășoară activitatea de urmărire penală sub conducerea și supravegherea procurorului.

• Procurorul:

Acesta face parte, alături de organele de cercetare penală, din grupul organelor de urmărire penală. Pocurorul își desfășoară activitatea în cadrul parchetului și îsi exercită atribuțiile în cadrul Ministerului Public. El supraveghează/efectuează urmărirea penală, sesizează judecătorul de drepturi și libertăți și instanța de judecată, exercită acțiunea penală și acțiunea civilă, încheie acte de recunoaștere a vinovăției, formulează și exercită contestațiile și căile de atac prevăzute de lege împotriva hotărârilor judecătorești și îndeplinește orice alte activități prevăzute de lege.

• Judecătorul de drepturi și libertăți:

Este judecătorul care, în cadrul instanței, așa cum reiese din competența sa, soluționează, în cursul urmăririi penale cererile, propunerile, plângerile, contestațiile sau orice alte sesizări în legătură cu măsurile preventive, asigurătorii și de siguranță provizorii, actele procurorului, în cazurile prevăzute expres de lege, încuviințarea perchezițiilor, a folosirii metodelor și tehnicilor speciale de supraveghere sau cercetare ori a altor procedee probatorii conform legii, procedura audierii anticipate, precum și alte situații expres prevăzute de lege.

• Judecătorul de cameră preliminară:

Este judecătorul care, în cadrul instanței, așa cum reiese din competența sa, verifică legalitatea trimiterii în judecată dispuse de procuror, verifică legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală, soluționează plângerile împotriva soluțiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată și alte situații prevăzute de lege.

• Instanțele judecătorești:

Așa cum rezultă din art. 126 alin. (1) din Constituție, justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție, curțile de apel, tribunalele și judecătoriile. În cadrul instanțelor își desfășoară activitatea judecătorii care sunt constituiți în complete de judecată. Instanțele judecătorești joacă un rol principal în cadrul organelor judiciare în soluționarea cauzei, însă nu își desfășoară activitatea doar în cadrul fazei de judecată a procesului penal, ci și în faza urmăririi penale și în faza punerii în executare a hotărârii judecătorești.

• Avocatul: asistă sau reprezintă părțile ori subiecții procesuali în condițiile legii.

• Părțile:

Sunt cei care exercită sau împotriva cărora se exercită acțiunea penală sau acțiunea civilă. Părțile procesului penal sunt inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente.

• Subiecții procesuali principali:

Aceștia beneficiază de aceleași drepturi și obligații ca și părțile, în afară de cele care sunt acordate de lege exclusiv părților. Subiecții procesuali principali sunt suspectul  și persoana vătămată. Trebuie precizat faptul că, nefiind părți în procesul penal, nici nu pot, nici nu se poate exercita împotriva lor o acțiune judiciară (acțiune penală și/sau acțiune civilă).

• Alți subiecți procesuali: martorul, expertul, interpretul, agentul procedural, organele speciale de constatare și oricce alte persoane sau organe prevăzute de lege având drepturi, obligații sa atribuții în procesul penal.

Sorin-Cosmin Ioniță

Legal intern R&R Partners