Share this
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •   
Rate this post

ANAF are dreptul de a efectua popriri inclusiv pe conturile de credit sau pe cardurile de credit pentru a recupera datoriile fiscale. În acest sens, ele vor pune poprire pe soldul creditor, ceea ce înseamnă că orice depunere în contul de credit va genera obligația în sarcina băncilor de a o transfera către ANAF, în vederea acoperirii creanței fiscale.

Codul de procedură civilă prevede faptul că poprirea poate opera asupra valorilor creditate: „pot face obiectul urmăririi silite prin proprire atât soldul creditor al acestor conturi, cât și încasările viitoare […]”. Totodată, Codul de procedură fiscală stipulează că „sunt supuse urmăririi silite prin proprire orice sume urmăribile reprezentând venituri și disponibilități bănești în lei și în valută […] deținute și/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terțe persoane sau pe care aceștia le vor datora și/sau deține în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente”.

Băncile „au obligația să plătească sumele indisponibilizate în contul indicat de organul de executare silită în termen de 3 zile de la indisponibilizare”, altfel acestea nu au posibilitatea de a refuza plata către ANAF din conturile de credit ale debitorilor, ele fiind obligat legal să autorizeze aceste plăți, cu prioritate față de acoperirea propriilor creanțe.

În practică există situații în care unele bănci refuză plata ratelor după înființarea popririlor pe contul de credit, invocând faptul că datoria către ANAF are prioritate, fiind înscrisă în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare (AEGRM). În prezent, băncile au o practică neunitară, în sensul în care: a) se propune încheierea unui act adițional pe numele altei persoane care să platească rata în locul debitorului, b) se acceptă plata ratei la scadență sau în ziua imediat urmatoare scadenței, c) debitorul poate depune în cont suma necesară pentru plata ratei dupa ce ANAF a încasat datoria fiscală și a dispus ridicarea popririi.

În concluzie, o soluție practică la această problemă ar putea fi închiderea contului curent aferent creditului bancar. Mai exact, atunci când se solicita un credit, băncile deschid un cont de credit în care se încasează ratele lunar, iar ANAF înființează popririle asupra acestor conturi de credit. Dacă debitorul solicită închiderea contului de credit, rămânând doar cu creditul bancar, ANAF nu ar mai avea asupra a ce să înființeze poprirea, întrucât banca și-ar înceta calitatea de terț poprit, devenind un simplu creditor. Astfel, debitorul va urma să îl plătească lunar rata către bancă intr-un cont tehnic. Această abordare a fost implementată de un client în relație cu banca poprită și a funcționat cu succes.

În ceea ce privește cardul de credit, situația este asemănătoare din punct de vedere tehnic, în sensul în care odată ce ANAF a pus poprire pe cardul de credit, debitorul nu are la dispoziție decât fie să solicite băncii închiderea cardului și plata împrumutului într-un cont tehnic, fie să plătească datoria fiscală și să înceteze poprirea. Oricum, și în cazul cardului de credit, cât și în cazul contului de credit, banca nu poate refuza închiderea acestora, consumatorul având la dispoziție formularea unei reclamații către Autoritatea pentru protecția consumatorului.

Alexandra Smahon – Legal Counsel

R&R Partners

Dorești mai multe informații sau asistență juridică? Contactează-ne la office@rrpb.ro sau prin formularul de contact de pe site-ul nostru www.rrpb.ro.