Accesati interviul dat de Ruxandra pentru Avocatoo la urmatorul link: www.blog.avocatoo.ro/interviu-ruxandra/

Bună, Ruxandra! Sunt tare încântată de faptul că ai acceptat propunerea de a ne acorda un
interviu. Abia aștept să ne împărtășești atât nouă, cât și cititorilor „Avocatoo”-iști din
experiența ta și să ne formăm anumite perspective prin prisma istorisirii. Pentru început, ce te-
a motivat să vii la Facultatea de Drept, Universitatea din București (sau cum îi spunem noi,
„Templu”)? Ai fost preocupată cu anumite activități care au contribuit într-o anumită măsură
la această decizie? Tell us everything!

Bună, Miruna. Mulțumesc și eu pentru invitație! Am decis să dau la Drept destul de târziu, în clasa
a XI-a și a fost o decizie destul de surprinzătoare pentru cei care mă cunoșteau. De mică am fost
bună mai degrabă la științele exacte, mi-a plăcut informatica, am participat și la concursuri de
profil. În plus, mai veneam și dintr-o familie de ingineri, în care nimeni nu avea nicio legătură cu
științele exacte. Și cu atât mai puțin cu dreptul!
Cu toate acestea, am simțit că profesia pe care o voi urma trebuie să aibă legătură cu oamenii,
pentru că nu mă vedeam genul de persoană care să lucreze toată ziua cu cifre și formule. De
asemenea, voiam să profesez într-un domeniu cu multe provocări, iar dreptul mi s-a părut
alegerea perfectă. În plus, de mică eram fan Ally McBeal, nu cred că am ratat vreun episod.
Ca și activități, nu am făcut nimic în liceu care să aibă legătură cu dreptul. Am făcut puțin
voluntariat, care însă nu mi-a influențat alegerea facultății în vreun fel. Pentru drept am simțit
efectiv o chemare și s-a dovedit în timp a fi alegerea bună. Uneori trebuie să ne mai urmăm și
intuiția.

Cât de important consideri că este stagiul de practică în formarea profesională a unui student?
Dacă ar fi să ne recomanzi nouă, studenților, ce ne-ai încuraja să facem cât mai mult pe
perioada studenției? (pe lângă faptul de a ne bucura cât mai mult de ea – pe cât posibil cu
putință, timpul nostru este destul de .. limitat)

Stagiile de practică sunt foarte importante, pentru că sistemul nostru de învățământ este bazat
90% pe teorie. Din păcate, facultățile nu facilitează în vreun fel accesul studenților la stagii de
practică. Iar studenții de unde pot să își dea seama că li se potrivește avocatura, magistratura ori
altă profesie?
Internship-urile sunt o exeperiență interesantă pentru că te ajută să realizezi cu ce se ocupă
efectiv toată ziua un avocat, spre exemplu. Dar sunt și o bună sursă de mentorat, pentru că intri
în contact direct și foarte personal cu profesioniști din domeniul juridic. Una este să iei parte la un
curs predat de un jurist și alta e să lucrați efectiv împreună.
Pe lângă stagiile de practică, cred că foarte utile sunt activitățile de voluntariat. Există o mulține
de ONG-uri care caută colaboratori, ca sa nu mai vorbim de asociațiile de studenți.

Dacă ar fi să caracterizezi studenția într-un singur cuvânt, care ar fi acela? Spune-ne de modul
în care tu ți-ai organizat-o. Activități, concursuri, voluntariat, de toate.

Doar un cuvânt? Cam greu. Aș zice „diversitate”, pentru că am încercat câte puțin din fiecare. M-
am implicat în activități de voluntariat și am participat la câteva procese simulate, care au fost o
experiență foarte faină. Am facut și cursuri pe engleză juridică, care m-au ajutat foarte mult în
activitatea profesională. Desigur, am și învățat mult. Și foarte mult. Cine zice că a terminat
dreptul fără să învețe o grămadă este cel putin nesincer.
Dar facultatea nu cred că ar fi fost nici pe departe la fel de memorabilă fără distracție. Am fost la
multe petreceri de toate felurile, de la cămin până la cluburi. Mi-am făcut prieteni, dar am și rupt
prietenii. Am chiulit de la ore ca sa merg la cafea cu colegii. Și am luat o memorabillă restanță in
anul IV la Drept International Privat, de care am scăpat abia în re-re (cine știe, cunoaște). Iar tot în
facultate l-am cunoscut pe băiatul care din toamnă urmează să-mi fie soț.

Știm cu toții că teoria trebuie pusă în practică, dar la acest capitol, în general, în primă fază nu
ne este atât de facil să ne pliem practic. Cum a fost în momentul în care ai pășit ca avocat
stagiar într-o firmă și ai intrat propriu-zis în contact cu lumea avocațială?

Imediat după facultate am luat baroul și m-am angajat într-o firmă mare de avocatura, Popovici
Nițu Stoica & Asociații. Era visul meu să încep activitatea de avocat într-o firmă mare, ca să învăț
de la cei mai buni, urmând să văd pe urmă dacă asta e cu adevărat calea mea sau nu.
Trebuie să recunosc, trecerea în câmpul muncii după atâția ani de studii nu este ușoară. Cel mai
tare cred că m-a marcat faptul că în facultate se încurajează cantitatea (câte foi ai scris la test,
câte pagini are proiectul ori licența ta), iar în viața reală contează calitatea și rezolvarea efectivă a
problemelor clienților. Pentru șeful sau clientul tău nu va conta neapărat că ești tobă de carte.
Dacă nu reușești să faci un research bun ca să rezolvi concret problema ori dacă faci niște erori
esențiale în contract sau cererea de chemare în judecată, toată munca ta poate fi redusă la 0.
Ceea ce este o realitate crudă, cu care trebuie să te obișnuiești ca avocat. Satisfacția profesională
este mare, dar responsabilitatea va fi mereu la fel de mare.

Ce ai învățat după ce ai intrat „în pâine” în această profesie, ce te-a învățat tot acest parcurs și
în ce fel și-a pus amprenta asupra felului tău de a fi?

Primul lucru cu care a trebuit să mă obișnuiesc, și încă foarte rapid, a fost atenția la detalii. În
profesia noastră uneori și un typo sau o cifră scrisă greșit poate avea consecințe grave. Al doilea
lucru pe care a trebuit să îl învăț vrând-nevrând a fost răbdarea. Trebuie să avem răbdare ore
întregi în sala de judecată până ni se strigă dosarul, să avem răbdare când discutăm cu
autoritățile și încercăm să rezolvam problemele clienților și, desigur, să avem răbdare chiar cu
clienții noștri, ca să îi ascultăm atent și să le înțelegem problemele. Iar al treilea, dar poate cel mai
important, care a devenit deja un fel de motto al generației noastre – trebuie să îți placă ceea ce
faci. Asta nu înseamnă că trebuie să te retragi la primele greutăți, dar per total trebuie să
regăsești satisfacție în munca ta pentru a da rezultate bune.

Fiind avocat fondator R&R Partners, confruntându-te zi de zi cu diferite probleme, ce ai sfătui o
persoană care are o problemă juridică și vi se adresează?

Aș sfătui-o în primul rând, cum se spune, să vină la avocat „ca la preot”. Nu în sensul în care să își
spună toate păcatele, pentru că noi facem drept civil și comercial, nu penal. Ci să pună mare
valoare pe comunicare și să înțeleaga de la început că noi îi suntem prieteni, nu dușmani. Am
observat că uneori lumea are puțină frică de avocați și nu dorește să ne împărtășească toate
detaliile speței. Și știi că menționam mai devreme răbdarea? Ei bine, în general îi sfătuim pe
clienți să ia o porție bună din aceasta, pentru că nicio problemă nu se rezolvă peste noapte. Sau
nu se rezolvă bine, după caz!

Dacă ar fi să poți schimba ceva la planul de învățământ, care ar fi acel lucru pe care îl consideri
atât de important încât lipsește cu desăvârșire sau fie există, însă nu se pune accentul? Ți-a
lipsit ceva anume pe parcursul facultății de care ai conștientizat abia mai târziu? Pe ce ai pune
accentul?

Aș vrea tare, tare mult să nu se mai încurajeze învățatul cuvând cu cuvânt. Dacă aș fi profesor și
aș avea în față lucrarea unui student care îmi citează pasaje din manual mot-a-mot, l-aș depuncta
direct. În viața „de după facultate” faptul că știai sa citezi acum 6 ani pasaje din cartea de drept
roman nu te ajută cu nimic. Ba mai rău, te face la acel moment să crezi că ai un avantaj
competitiv față de colegii tăi, ca mai târziu să te lovească realitatea crudă în cel mai urât mod.
Și mi-ar plăcea să vad studiul cu materiale practice, de care ne lovim în viața reală. Faptul că eu
am pus mana pe un extras de Carte Funciara abia în primul an de avocatura, nu la Drepturi Reale
în anul II, mi se pare inadmisibil. În schimb, ni se povestea în manual că acest extras are 3 părți,
iar fiecare cuprindea elementele x, y, z. Decât să citesc acele pasaje de 3-4 ori ca să le rețin, mai
bine primeam un extras model si in 2 minute înțelegeam și rețineam totul, pe termen lung. Nu
doar pentru un examen de o oră-două.

Ai o carte sau un film preferat care te-a inspirat și pe care ne-ai recomanda-o/ ni l-ai
recomanda?

Special pentru studenții la drept? Orice carte scrisă de John Grisham, care înainte de a fi scriitor a
fost chiar avocat și multe din poveștile lui se inspiră din cazuri reale. Mie mi-a părut foarte rău că
l-am descoperit abia in anul 2-3 de avocatură. Ca filme, ce să spun, nu cred că este vreun student
de drept care să nu se fi uitat măcar la câteva episoade din Suits! Când eram în facultate, cred că
majoritatea băieților doreau să ajungă precum Harvey Specter.

Pentru că tot vorbeam despre practică, avem destul de mulți studenți care ne citesc blogul
zilnic și sunt sigură că nu le va scăpa acest interviu. Spune-ne mai multe despre modul în care
pot desfășura un stagiu de practică la R&R Partners, cum se pot dezvolta, ce pot aprofunda.

Așa cum spuneam, încurajez foarte mult stagiile de practică in perioada studenției. La R&R
Partners luăm foarte des studenți în practică, avem și colaborări cu asociații studențești în acest
sens.
Cel mai important este că încercăm să le dăm studenților cât mai multe task-uri practice, ca să
rămână cu ceva de pe urma stagiului. Le explicăm dosarele, redactăm contracte, pot veni în instanță să asiste la ședințe. Pentru că din arhivat dosare și formatat documente nu învață